Cu toții ne simțim la un moment dat blocați în rutină, fie că este vorba de gânduri, de profesie, propriul corp sau stil de viață. Ajungem uneori să ne plafonăm, sau să ne trezim la intersecția unor drumuri și să nu știm pe care să îl alegem. Mintea noastră are tendința de a decide ce…
Văzduhul în nemărginit mă prinde Și norii sufletu-mi apasă, De gânduri mintea-mi se răsfrânge Iar lumea-mi pare pricinoasă. Mă uit la brazii falnici Ce scut puternic țeasă Ca să-i ferească de cei jalnici, De lumea tot mai odioasă. Cum raza de lumină Bariera norilor o sparge Și-mparte din căldura-i blândă Speranță, ridicând catarge. Mă uit…
Când chiar furtuna-ți pare cer senin Oamenii te-acuză că sigur ești senil. Cum să vezi liniște în toate? Lumea-i la maximă intensitate! Cum simți doar raze luminoase Printre săgeți atât de dușmănoase? Cum s-auzi liniștea profundă Când strigătele reci abundă? Când oamenii sunt răi și egoiști, Cum să îi simți faimoși violoniști? Ei nu îți…
Când totul este roz și lin Eu tot ce vreau este s-obțin Puțin răgaz, să-mi bucur sufletul pelin S-amân momentul unui nou suspin. Când totul este lin și roz, Și toată suferința e strânsă în siloz Eu vreau s-adun împrăștiatul chinoroz Să pot să scriu din nou printre moloz Să pot s-aștern din nou cuvinte…
versul 6
Oamenii adună, adună, adună… Pentru cine? Nici ei nu știu. Pentru ce? Nici ei nu știu. Aș zice pentru orgoliu, că pentru nevoie în prea puține cazuri este valabil.
Se pare că avem mai multe în comun unii cu alții decât ne-am imaginat vreodată, și în sfârșit cineva a demonstrat asta. Probabil dacă fiecare dintre noi ne-am cunoaște într-adevăr originile, rasismul n-ar mai exista, ideile preconcepute despre un popor sau altul s-ar dilua și am avea capacitatea să judecăm omul după cum este el…
Câtă nedreptate!
versul…urmator. 5 cred 😀
Spre cele mai înalte culmi, visând, fiind absurdă,
Te-ai înălțat, fără să realizezi că și acolo stau la pândă,
Că și acolo oamenii-s meschini și egoiști și răi
Și se păzesc, și se comportă ca niște dulăi.
Versul al treilea din ”Se spune că atunci” – Când mintea ăți e liberă și zburdă
Versul al doilea – ”Când inima îți bate din străfund”
Mi-a spus cineva, căruia i-a plăcut poezia mea ”Se spune că atunci”, că fiecare vers în parte al poeziei poate fi un titlu, și pornind de la fiecare vers în parte poate să înceapă o nouă poezie. Așa că, m-am gândit să încerc să fac lucrul ăsta: să scriu câte o poezie pornind de la fiecare vers și iată ce-a ieșit din primul:
Când sufletul ți-e-ndrăgostit profund, Când inima îți bate din străfund, Când mintea îți e liberă și zburdă Spre cele mai înalte culmi, visând, fiind absurdă, Când te-ncăpățânezi să vezi Doar adevărul ce îl crezi, Când totul este roz și lin, Când chiar furtuna-ți pare cer senin, Atunci și versurile-ți vin ușor Și totu-ți pare un…
Ne punem la masă și până terminăm tot cu ochii în telefon. Fir-ar să fie de telefon! Ce trist!
Mihaela Crăciun 